Capitolul 2 Educaţia fizică
În acelaşi fel în care copiii trebuie să înveţe alfabetul pentru a şti să scrie şi să citească, ei trebuie să înveţe mişcările de bază şi abilităţile sportive fundamentale pentru a fi capabili să ia parte cu succes la activităţi fizice de-a lungul întregii vieţi.
Aceste competenţe de bază sunt blocurile de alfabetizare fizică, care vor permite unui copil să se deplaseze cu încredere, competenţă şi control printr-o varietate de activităţi fizice, ritmice (cum ar fi dansul) şi situaţii sportive. Ele permit unui copil să privească şi să înţeleagă mişcările care se întâmplă în jurul său, determinânu-l să-şi bazeze deciziile pe înţelegere.
Cercetările au arătat că fără dobândirea acestor competenţe mulţi elevi nu vor lua parte la activităţile fizice şi sportive, lucru care îi face mai puţin activi şi îi va determină în cele din urmă să facă alegeri nesănătoase pentru petrecerea timpului lor liber.
Transmiterea competenţelor fundamentale
Alfabetizare fizică nu se întâmplă în mod automat. Deşi este adevărat că unii copii au posibilitatea de a dezvolta o gamă largă de aptitudini fizice, sunt mulţi alţi copii care nu au această oportunitate. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra lor pe tot parcursul vieţii.
Copiii cu abilităţi mai bune şi niveluri de pregătire fizică mai bune se joacă mai des şi sunt mai activi, iar prin joc ei îşi dezvoltă abilităţile tot mai mult. Prin contrast, copiii cu mai puţine abilităţi fizice au mai puţine oportunităţi de a-şi dezvolta în continuare aceste abilităţile, ei se vor clasa întotdeauna în spatele colegilor lor şi de cele mai multe ori vor renunţa la activităţi fizice.
Pentru a rezolva acestă situaţie, trebuie să creăm oportunităţi de a dezvolta educaţia fizică în rândul copiilor. Aceste oportunităţi trebuie să fie disponibile într-o gama cât mai largă de opţiuni şi alternative şi să implice cât mai multe persoane, din medii cât mai diverse.
Cel mai bun timp pentru a învăţa o abilitate
Copiii se maturizează şi învaţă în ritm diferit, însă aproape toţi copiii învaţă abilităţile de mişcare fundamentale în aceeaşi ordine şi trec prin aceleaşi etape.
Cercetările arată că există un moment ideal pentru copii să înveţe aceste abilităţi, ceea ce face mai rapid şi mai uşor procesul de învăţare. Cu toate acestea, cel mai bun timp de învăţare diferă de la un copil la altul. Unii copii încep să practice mersul biped de la 10 luni, în timp ce alţii ar putea fi pregătiţi pentru această activitate abia la 15 luni.
Cu cât îi ia mai mult timp unui copil să înveţe o abilitate fizică, cu atât mai dificil va deveni procesul de control al acelei abilităţi. Există programe care îi pot ajuta pe copii să depăşească anumite decalaje, însă, în general, cel mai bun interval de timp pentru a deprinde competenţele fundamentale de mişcarea este reprezentat de categoria de vârstă 3 - 7 ani.
Etape progresive ale abilităţilor de învăţare
Fiecare abilitate este împărţită în trei faze de învăţare, care merge de la simplu (explorarea şi descoperirea) până la complex (practică şi îmbunătăţire, stăpânire şi aplicare). Fiecare copil se va găsi la o etapă diferită, în funcţie de nivelul personal de dezvoltare, experienţă şi învăţarea anterioară.
a) nivelul începător (explorare şi descoperire)
În această etapă copiii îşi vor face o idee despre modul de efectuare a mişcărilor fizice. Abordarea ar trebui să fie jucăuşă şi de susţinere, pentru că va există un proces de învăţare care include o multitudine de secvenţe „încercare şi eroare”. Activităţile pentru această etapă ar trebui să permită copiilor să exploreze şi să descopere singuri ceea ce implică efectuarea unei anumite abilităţi de mişcare. În acest stadiu, asigurarea siguranţei activităţii trebuie să fie principala preocupare, deoarece copiii nu au dezvoltat abilităţile şi judecăţile necesare pentru a se juca în siguranţă.
b) nivelul intermediar (exersarea şi îmbunătăţirea)
În această etapă, copiii au nevoie de încurajare pentru a-şi concentra eforturile asupra îmbunătăţirii abilităţilor iniţiale. Ei pot deveni mai eficienţi şi rafinaţi în executarea mişcărilor, prin repetiţie şi practică într-o varietate de contexte.
c) nivelul expert (control şi aplicare)
În această etapă, copiii vor fi învăţat mai multe competenţe fundamentale de mişcare atât de bine încât să le poată efectua „în mod automat". Nu mai au nevoie să se gândească cum să controleze mişcarea şi pot folosi abilităţile de mişcare într-o varietate de moduri. La acest nivel pot combina mişcările în jocuri şi activităţi mai complexe şi pot aplica strategii şi tactici.
În acelaşi fel în care copiii trebuie să înveţe alfabetul pentru a şti să scrie şi să citească, ei trebuie să înveţe mişcările de bază şi abilităţile sportive fundamentale pentru a fi capabili să ia parte cu succes la activităţi fizice de-a lungul întregii vieţi.
Aceste competenţe de bază sunt blocurile de alfabetizare fizică, care vor permite unui copil să se deplaseze cu încredere, competenţă şi control printr-o varietate de activităţi fizice, ritmice (cum ar fi dansul) şi situaţii sportive. Ele permit unui copil să privească şi să înţeleagă mişcările care se întâmplă în jurul său, determinânu-l să-şi bazeze deciziile pe înţelegere.
Cercetările au arătat că fără dobândirea acestor competenţe mulţi elevi nu vor lua parte la activităţile fizice şi sportive, lucru care îi face mai puţin activi şi îi va determină în cele din urmă să facă alegeri nesănătoase pentru petrecerea timpului lor liber.
Transmiterea competenţelor fundamentale
Alfabetizare fizică nu se întâmplă în mod automat. Deşi este adevărat că unii copii au posibilitatea de a dezvolta o gamă largă de aptitudini fizice, sunt mulţi alţi copii care nu au această oportunitate. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra lor pe tot parcursul vieţii.
Copiii cu abilităţi mai bune şi niveluri de pregătire fizică mai bune se joacă mai des şi sunt mai activi, iar prin joc ei îşi dezvoltă abilităţile tot mai mult. Prin contrast, copiii cu mai puţine abilităţi fizice au mai puţine oportunităţi de a-şi dezvolta în continuare aceste abilităţile, ei se vor clasa întotdeauna în spatele colegilor lor şi de cele mai multe ori vor renunţa la activităţi fizice.
Pentru a rezolva acestă situaţie, trebuie să creăm oportunităţi de a dezvolta educaţia fizică în rândul copiilor. Aceste oportunităţi trebuie să fie disponibile într-o gama cât mai largă de opţiuni şi alternative şi să implice cât mai multe persoane, din medii cât mai diverse.
Cel mai bun timp pentru a învăţa o abilitate
Copiii se maturizează şi învaţă în ritm diferit, însă aproape toţi copiii învaţă abilităţile de mişcare fundamentale în aceeaşi ordine şi trec prin aceleaşi etape.
Cercetările arată că există un moment ideal pentru copii să înveţe aceste abilităţi, ceea ce face mai rapid şi mai uşor procesul de învăţare. Cu toate acestea, cel mai bun timp de învăţare diferă de la un copil la altul. Unii copii încep să practice mersul biped de la 10 luni, în timp ce alţii ar putea fi pregătiţi pentru această activitate abia la 15 luni.
Cu cât îi ia mai mult timp unui copil să înveţe o abilitate fizică, cu atât mai dificil va deveni procesul de control al acelei abilităţi. Există programe care îi pot ajuta pe copii să depăşească anumite decalaje, însă, în general, cel mai bun interval de timp pentru a deprinde competenţele fundamentale de mişcarea este reprezentat de categoria de vârstă 3 - 7 ani.
Etape progresive ale abilităţilor de învăţare
Fiecare abilitate este împărţită în trei faze de învăţare, care merge de la simplu (explorarea şi descoperirea) până la complex (practică şi îmbunătăţire, stăpânire şi aplicare). Fiecare copil se va găsi la o etapă diferită, în funcţie de nivelul personal de dezvoltare, experienţă şi învăţarea anterioară.
a) nivelul începător (explorare şi descoperire)
În această etapă copiii îşi vor face o idee despre modul de efectuare a mişcărilor fizice. Abordarea ar trebui să fie jucăuşă şi de susţinere, pentru că va există un proces de învăţare care include o multitudine de secvenţe „încercare şi eroare”. Activităţile pentru această etapă ar trebui să permită copiilor să exploreze şi să descopere singuri ceea ce implică efectuarea unei anumite abilităţi de mişcare. În acest stadiu, asigurarea siguranţei activităţii trebuie să fie principala preocupare, deoarece copiii nu au dezvoltat abilităţile şi judecăţile necesare pentru a se juca în siguranţă.
b) nivelul intermediar (exersarea şi îmbunătăţirea)
În această etapă, copiii au nevoie de încurajare pentru a-şi concentra eforturile asupra îmbunătăţirii abilităţilor iniţiale. Ei pot deveni mai eficienţi şi rafinaţi în executarea mişcărilor, prin repetiţie şi practică într-o varietate de contexte.
c) nivelul expert (control şi aplicare)
În această etapă, copiii vor fi învăţat mai multe competenţe fundamentale de mişcare atât de bine încât să le poată efectua „în mod automat". Nu mai au nevoie să se gândească cum să controleze mişcarea şi pot folosi abilităţile de mişcare într-o varietate de moduri. La acest nivel pot combina mişcările în jocuri şi activităţi mai complexe şi pot aplica strategii şi tactici.